duminică, 5 ianuarie 2014

Blog de dat cu capul

După aproape jumătate de an în care nu am putut publica/edita/vizualiza nimic, de eram gata să mă mut pe Wordpress, revin în forţă cu o postare nouă.

De la postarea precedentă nu m-am ocupat cu foarte multe lucruri. Cum spuneam, sper să îmi iau carnetul până îmi dau doctoratul. Cred că mai bine aş învăţa să conduc uitându-mă la Jamie Oliver cum îşi îndeasă mâinile în mâncare decât de la matahala de instructor care, de altfel, m-a claxonat prietenos (sau nu) săptămânile trecute, crezând probabil că am uitat câţi peri albi mi-a scos. Da’ şi eu lui.

Apropo de Jamie şi faţa lui de îngeraş repetent care mi-a scos la iveală talente nebănuite: m-am apucat de gătit. Am făcut până acum vreo trei-patru serii de brioşe (ca şi cum la facultate numai asta aş mânca) şi au ieşit neaşteptat de pufoase. N-am ars bucătăria, n-am distrus nimic, n-am păţit nimic după ce le-am mâncat, deci am hrana pe toţi anii de studenţie asigurată.



Nu şi cazarea, deocamdată. Însă momentan mă bucur de rezultatul la examen, chit că nu mă aşteptam să fie aşa bun (DAU DE BĂUT LA TOT CARTIERUL!!!). Cu o seară înainte încercasem să mă relaxez şi am ieşit puţin prin Iaşi (cu o mână pe geantă şi cu una pe buzunarul de la geacă, parcă eram la Rădăuţi vara trecută), m-am uitat la M*A*S*H, după care am încercat să dorm. Nu prea am reuşit, ce-i drept, iar dimineaţă m-a trezit tramvaiul. M-a durut creierul pe tot parcursul examenului, mi-a picat fix ce nu îmi doream la eseu, la audiţie am auzit treij' de maşini de salvare de-afară şi deja mă gândeam că o să-l mai dau o dată. Totuşi, eram dubios de relaxată şi uite că mi-a făcut bine.

Acum sunt atât de relaxată încât abia merg, după ce, acum câteva zile, m-am zbânţuit toată seara/noaptea/dimineaţa la ziua Ancăi, alături de prietenaşi, împânziţi acum prin toată Europa (nu chiar toată, dar oricum). Anul viitor cred că o să ne revedem la jumătatea drumului.

O să închei cu nişte urări pentru toţi cititorii mei (puţini, dar valoro$i), cărora le mulţumesc din toată tastatura că mi-au făcut anul ăsta suportabil. Cred că cea mai mare satisfacţie pe care o am e să ştiu că fac pe cineva să râdă cu ceea ce scriu. Să aveţi un an meşcher!

2 comentarii:

  1. Te ador!:))
    Imi faci serile de duminica mai frumoase!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur :D

      (omg al treilea comentariu din istorie blogului omg ce populara sunt :)) )

      Ștergere