joi, 10 ianuarie 2013

Anca.

Pe Anca am cunoscut-o în martie, şi prima mea impresie despre ea a fost că e o fată liniştită, cuminte, la locul ei, muncitoare etc. La început nu vorbeam aproape deloc, dar după examen am apucat să ne cunoaştem mai bine.

"Ne vedem pe terasă, da? Hai că vin şi eu. Du-te pe terasă ca să găseşti un loc, hai ne vedem."

(Mi-am dat seama după ce a ajuns de ce ţinea musai să stăm pe terasă, când, cu o privire de maidanez şi întrebându-mă dacă-s alergică a scos un... în fine, astea-s detalii.)

În ziua aceea mi-a povestit, practic, ceea ce era mai interesant despre viaţa ei. Cum s-a mutat la casă, de când îl cunoaşte pe Tudor, cum e viaţa în cămin, cum i-a povestit unul că îl epilează maică-sa pe piept, cum spăla unul vasul de toaletă, cum se înţelege cu părinţii etc. And that was the beginning of a beautiful friendship.

În vara aia (asta, de fapt) vorbeam destul de des şi în câteva ore a reuşit să afle tot ce se putea afla despre mine, viaţa amoroasă (sau, în sfârşit, lipsa ei), oamenii pe care îi cunosc şi, evident, oamenii pe care nu îi cunosc:

Anca: "Faţa ei cere pumni."
Eu: "A cui?"
Anca: "A lu' 'ceea, prietena lui 'cela."

sau:

Anca: "Noi îi spunem Faţă de Copac tipei ăleia."
Eu: "De ce?"
Anca: "Că seamănă cu un copac din Harry Potter."

sau:

Eu: "Mă enervează omul ăsta."
Anca: "Zi-i că mama lui e aşa de grasă, încât atunci când trece prin faţa TV-ului pierde trei seriale şi un film."

sau chiar:

Anca: "Şi i-am spus că nu se vorbeşte aşa cu o fată, ce #%!& mea!"

sau pur şi simplu:

Anca: "!"#¤%//()(=??)??*??!"


În toamnă am mers cu ea şi cu alţi douăj' de oameni la film. Experienţă de neuitat. Nu mai ţin minte decât scenele unde ea sau restul exclamau: "Ooo şarpele!". La sfârşit i-am adus, ei şi lui Dudel, magneţii din Străinezia. A fost desigur foarte bucuroasă, dar în sinea ei probabil spera ca berea să fi fost reală.

După aceea, nu am mai vorbit aşa des, dar recent a trecut pe la mine, să-mi povestească, practic, ceea ce era mai interesant despre viaţa ei (din nou) şi să mănânce nişte pui fript. Îmi pare bine că a fost singura care nu a remarcat că am un cuptor cu microunde negru pus ca nuca-n perete între electrocasnice albe.

Următoarea (şi ultima, deocamdată) revedere a fost la ziua ei. Un moment de neuitat, pentru care am vrut să pregătesc un cadou de neuitat, pentru care i-am cerut ajutorul lui Tudor, pentru care Tudor s-a hâit până în ultima clipă. Dar în final, cu ajutorul lui şi a altor...stai, câţi erau? şase prietenaşi, am reuşit să o facem pe Anca fericită. Anca noastră, care foloseşte un limbaj colorat şi mănâncă Activia cu bere, care mănâncă afumături la micul-dejun şi care îţi spune "ceas" în loc de "papa". Mulţumesc că mi-ai oferit şansa de a dansa Gangnam Style până nu mai pot că îmi eşti prietenaşă şi... restul îl ai scris pe foaia aia cu chestii compromiţătoare. (Am scris asta pe blog ca să rămână pentru posteritate, în caz că pierzi foaia sau rămâi fără hârtie igienică la cămin.)


UPDATE ca de rămas-bun

Uite că au trecut mai bine de opt luni de la postarea asta şi a venit vremea să îţi iei zborul. Ştiu că voiai ca dup-aia să te întorci în oraşul (satul, pardon =)) ) natal, dar deep inside ştim amândouă că s-ar putea să nu fie aşa şi că vieţişoarele noastre au luat-o deja pe alte cărăruţe. Cu toate astea, în tot acest timp ne-am demonstrat că prieteniile la distanţă chiar funcţionează. 

E important să observăm nu numai schimbările din viaţa noastră, ci şi din viaţa celor din jur. Şi cred că în ultimul timp am avut amândouă parte de plot twists, mindfucks şi finaluri pe care ori nu le aşteptam, ori poate nu ni le doream. Cu toate acestea, a fost frumos şi am avut întotdeauna energia să o luăm de la început. 

Datorită ţie am ajuns să privesc unele lucruri într-un mod mai pragmatic, să fiu mai sigură pe mine şi să merg mai departe. Desigur că mi-am îmbogăţit şi vocabularul (hehehe) şi am cunoscut alţi oameni la fel de faini ca şi tine (colegii lu' Anca+ încă vreo doi, dacă citiţi asta, vă saluuuuut, ooo, şarpeleee!).

La ora asta nu ştiu ce să mai scriu, poate nici nu-i nevoie de altceva în plus sau în minus. O să-mi fie dor de tine, dar aşa cum mi-a spus cineva aproape de inimioara amândurora, you never know how we'll get together again.

Break a leg acolo-şa!