joi, 24 mai 2012

Să ne trăieşti, Tăuraş!

 (Da, ştiu că trebuia să public asta acum o lună şi ceva.)

M-am decis, totuşi, să organizez un bairam, aşa că am început să dau telefoane şi/sau mesaje la lume, poate adun măcar doi-trei din cinşpe.

"Pisi, nu pot veni, mă strânge un pantof şi am diaree. Să nu te superi, da?"
"Îmi pare atât de rău că nu pot, trebuie să merg cu unul într-un loc să facem o chestie şi îţi dai seama că n-am cum să vin..."

Dar am fost 9 (!!) cu toţii, deci nu a mai trebuit, ca în anii trecuţi, să îmi ofer flori singură să stau toată ziua acasă ca să răspund la telefon când mă sună bunica, bunicul, vărul de-al cinşpelea cu care cică am copilărit (vreo două ore, la o aniversare), bunica (din nou) etc.

Ajung la locul cu pricina împreună cu Rafi, după care au venit şi TH şi Măslină Curmală prietenul ei.

"Vezi că s-ar putea să fii singurul mascul de aici..." în spun, căci nu ştiam dacă Paulică vine.
"Nu mă deranjează." răspunde rânjind.

Ştef, Bee, Geo şi mult-aşteptatul Paulică sosec şi ei, însă în acelaşi timp mă sună Milka, spunând că nu ştie cum să ajungă.

"OK, Milka, stai liniştită, respiră... Imediat te sun înapoi."

Mă duc la pupat cu invitaţii, apoi bărbatul lui TH se oferă să se ducă el după Milka. În sfârşit, suntem în formulă completă.

Până vine păpica, bârfesc cu Ştef despre copchilaşul care zdrăngăneşte la pian ('ăl de la concerte; vezi postările de anul trecut).

"Mi-a acceptat cererea de prietenie şi..."
"...şi..."
"Am văzut că era single..."
"Geo, Geo, e single, e single!"
"...a fost, pentru o zi."
"Geo, nu mai e single. Ai avut şi tu o noapte liniştită, în care ai visat frumos... Oooff!"

Vine mâncarea, însă fiind două platouri la 9 inşi, ne-am chinuit să transportăm alimentele din ele în farfuria proprie. Noroc de Paul, care a stat mai mult să ne pună nouă păpica decât să şi-o mănânce pe a lui.

A urmat momentul de glorie, când am cântat la pian, care între timp fusese acordat. Chiar şi aşa, suna ca naiba. Aplauze. Fluierături (bine, exagerez). Clape blocate înăuntru. Măcar mi-am făcut şi eu damblaua.

TH şi bărbatul ei au plecat înainte să înceapă nebuneala, din păcate (mulţumeeeesc pentru maşinuţă!)

Şezând lângă Rafi, am bârfit mai tot timpul. Apoi Paul s-a apucat de făcut nişte numere de magie şi lumea a vrut să deschidem TV-ul, ca să ne uităm la "Românii-au-talent-bagă-ţara-n-faliment".

"Deci cum poţi să accepţi nişte inşi care cântă la legume?..." întreabă Milka.
"Da' tu poţi să cânţi la morcov? Nu poţi! Deci taci acolo!" zice Paul.

Ştef ne-a arătat cum fac broaştele ţestoase în călduri şi după asta i-am spus chelnerului cu faţă de turc să aducă tortul.

Vine tortul. Lumea se ridică în picioare. Linişte.

"Cântaţi, bă!"

Aşa. Bun. Îmi dau lacrimile de emoţie. Acum beutura. Bibi îşi mai pune un pahar. Sau două.

Geo şi Paul pleacă şi ei, iar noi mai rămânem până ne hotărâm care cum şi cu cine plecăm.

"Bibi, te ducem noi acasă, dacă vrei." îi zic.
"Mersi. Stai să-l anunţ pe tata. [răspunde frate-său]. Mihai, zi-i lui tati că merg cu maşina acasă. Repetă. [Mihai repetă]. Bun."

O lăsăm pe Milka acasă, apoi pe Rafi, apoi mergem până la ţărănoaia unde stă Bibi s-o lăsăm şi pe ea.

A fost chiar mişto.

(Acu' mai trebuie să scriu o postare despre ce s-a întâmplat acum vreo 3 săptămâni. Argh.)