marți, 21 februarie 2012

Ce-am mai făcut

Răspuns: rubeolă. Sau pojar german, cum se zice-n popor.

Am stat două săptămâni acasă, ceea ce e mişto, în principiu. Problema e că am pierdut destul de multe teste slash lecţii slash teme slash proiecte şi, deşi în fiecare dimineaţă îmi puneam în gând să termin la timp tot ce am de făcut.........nu prea reuşeam.

Daaar m-am întors pe meleagurile patriei, fiind primită cu aplauze din partea a doi-trei indivizi şi, deci, totul a revenit la normal (sau nu).

Mai mult decât atât, a venit acea perioadă a anului când lumea consideră că eşti îndeajuns de deştept încât să îţi pierzi câteva sâmbete la olimpiezi. De prima etapă la engleză am trecut în mod glorios cu un superb punctaj de 9.50, sâmbătă e următoarea etapă, iar sâmbăta ailaltă văd la ce mă mai duc, în funcţie de ce randament dau săptămâna asta. Adică cealaltă opţiune ar fi minunata, fascinanta şi palpitanta olimpiadă de germană, lucru de care Duamna se interesează în permanenţă, ajutându-mă şi îndrumându-mă oricând e nevoie (mai ales când povesteşte din tinereţea dânsei şi cum s-a desfăşurat ultima întâlnire cu primul iubit- sau era invers?). La engleză e mai mişto, am reuşit în sfârşit să o mulţumesc pe doamnă cu o scrisoare despre ţigani.

În rest, subzist eroic.

marți, 14 februarie 2012

Amintiri din fragedă pruncie- Partea a treia şi ultima

Desigur că am uitat să mai scriu nişte lucruri.


Premergătorul

Vitezomanu' Gică, şi-a luat maşină mică, roşie ca focu' să-i surâdă norocuuuuu'!

Premergătorul era împrumutat de la o tanti din cartier şi a fost utilizat pentru puţin timp de mine. Ai mei mi-l legau de şifonier cu o sfoară de treij' de centimetri (hai 40) şi Copilu' se plimba ţanţoş cu aparatura ataşată de el în timp ce babalâcii se uitau la TV. Asta până când a intrat Buinca în cameră, cu o expresie compătimitoare şi exclamând dureros: "Mamă... Dar ce i-aţi făcut?..."


Dinozaurii

Aveam un poster lipit cu scotch deasupra patului şi îi ştiam pe toţi după nume. Păcat că Buinca l-a scos după ce ne-am mutat... Gr...


Alte chestii aşezate deasupra patului

Cum ar fi casetele video, pe care am ţinut să le pun pe verticală, deşi raftul era destul de îngust. Dimineaţa- sânge, şerveţele, tata vai de capul (de fapt, nasul) lui. La vederea monstruosului spectacol, l-am întrebat, afectuos, pe rănit: "Tati, dar ce casetă ţi-a spart nasul, Pisicile Aristocrate sau 101 Dalmaţieni?"


Combina

A adus-o Tati când aveam vreo 4-5 ani. Mi-a spus că singurele butoane pe care puteam apăsa erau alea trei verzi, pe care scria Jazz, Rock şi Classic. Apoi m-a învăţat să butonez şi la celelalte- DJ Bobo m-am făcut!


Diafilmele

Cred că aveam două aparate de diafilm, unul de la vecina de alături, altul de la Buinca de la servici (ştiu sigur că unul era crem şi altul gri). Oricum, în fiecare seară (chiar şi după ce ne-am mutat) Mami îmi punea diafilme, iar dacă o lăsam să se uite înainte la televizor fără să o pisez la căpşor, îmi punea chiar cinci diafilme pe zi!


Landoul

Mov. Era superb. Ce scandal am făcut când l-a vândut Mami (aveam 3 ani, şi ca să evite cât de cât circul l-a vândut în timp ce dormeam).


Cred că asta e tot, dacă îmi mai amintesc ceva mai scriu.

vineri, 10 februarie 2012

Lizuca fără Patrocle

Am cuncoscut-o pe Lizuca acum mulţi ani, pe forumul acela despre dobitoace. Din prima clipă mi-am dat seama de originile ei olteneşti (deşi e fan Steaua), dar am reuşit să trec peste durerile de ochi pe care ţi le provoacă utilizarea excesivă a perfectului simplu în scris şi ne-am împretenit repede.

Mai târziu şi-a creat ea propriul forum, unde putu să vorbească olteneşte şi mai mult, şi unde chiar spuneam bancuri cu olteni. Alături de ea şi de 'ailaltă, am împărtăşit experienţe mai mult sau mai puţin fericite, însă atât de personale încât am implorat-o cu mâna pe mouse să facă o magie să nu mai fie vizibile topicurile alea şi celor care n-au cont pe forum. Şi uitaţi aşa am ajuns să scriu despre ea, că na, omu' nu face nimic pă gratis.


Ţin minte că odată am căutat-o pe net şi am văzut că era colegă de clasă (şi de bancă, la un moment dat) cu un tip, Husein, despre care a povestit multe lucruri minunate.

Se pricepea să povestească, dar cel mai mult îi plăcea să dea sfaturi, chiar dacă ele nu foloseau la nimic.


Se uita la Top Gear şi era fan James May, asta până când a apărut rapperul acela negru pe care îl puteţi vedea în partea din dreapta a acestei pagini, la persoane interesate. Nu o să înţeleg niciodată ce vede la ăla; poate îi place coafura lui, că tot spunea că hairstyling-ul, ca şi sporturile extreme, sunt hobby-urile ei.

Dar cele mai frumoase amintiri cu ea le am din vremea când citeam şi discutam horoscopul împreună. Fiind amândouă de aceeaşi zodie, petreceam ore în şir citind mail-uri forwardate scrise de Urania, interpretam fiecare cuvinţel, urmând ca, în final, să confirmăm că totul "ni se potriveşte perfect".

*speech emoţionant mode selected*

Deşi nu am scris pagini întregi despre tine (pentru că nu mai am imaginaţie), Lizuca, să ştii că eşti o persoană... o persoană... EXTRAORDINARĂ (adică anormală). De fiecare dată când deschid calculatorul mă gândesc să intru cât mai repede pe forum, să văd, să învăţ din SFATURILE tale oferite din SUFLET.(de fapt, prima dată intru pe Facebook, dar dă bine dacă scriu aşa). M-ai ajutat să mă REDESCOPĂR.

Şi acum, pe bune, chiar eşti o tipă ok. :)