sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Amintiri din fragedă pruncie- Partea a II-a

Adică ce am uitat să scriu data trecută.


Tanti Dorina

Asistenta dentistei, mânca-o-ar mama. Chiar că "mânca-o-ar". Păi dacă plodu' zbiară când îl duci la dentist, ce îi faci? Mami, ţine de o mână, axistenta, de cealaltă, Tati, ţine de picoare! Perfect! Nu se mai zbate copilu'. Ia să pună Tanti Dorina plombiţă la fetiţă. Dacă poate. Dar nu poate. Că fetiţa muşcă pe Tanti Dorina de degeţel. Gata, aşa nu merge. Mai veniţi mai încolo pe la noi. Când se mai linişteşte copila. Sau nu mai veniţi.


Cealaltă bunică

Căreia îi spuneam că nu e bunica mea adevărată, că Buinca e bunica mea adevărată, ce mai, scandal OTVlist îi făceam. Odată a încercat să-mi scoată un dinte cu aţa legată de uşă, după ce înainte mă cicălise câteva ceasuri că cică să nu-l scot. Acum e în regulă, dar tot la fel de tare vorbeşte.


Căţeii leneşi şi puricoşi

Câinii de lângă aeroport, care dormeau şi se scărpinau tot timpul (de aici şi numele).


Gâzele din poieniţă

Era o cărticică ce se numea aşa, pe care am... distrus-o şi tot ce îmi amintesc este că a fost aruncată la veceu. Nu cred că e adevărat, dar încă mai am imaginea aceea în minte (deşi e posibil să fac o confuzie, ştiţi că şi Billa 1 tot la veceu a fost aruncată). În sfârşit, după aceea am cumpărat altă cărticică, la fel (dubios, căci aşa s-a întâmplat şi cu Billele).


Pieţica

Acum e închisă (în sensul că e indoors), şi dacă nu mă înşel are o uşă la etaj, care dă în gol. Pe vremuri era frumoasă, deşi niciodată n-am fost fan pieţe. Pe una din vânzătoare, care mai e şi acum acolo, o ştiu de când m-am născut. Exista şi un stănduleţ cu bomboane portocalii (nu spun "cu portocale", căci numai cu portocale nu erau).


Tanti cu cerceii din magnet

Stătea la un bloc apropiat, la etajul 10000 şi avea o păpăgăliţă pe nume Tulica, fiindcă întotdeauna voia să zboare din cuşcă (pe prima pereche a lui Coco tot Tulica o chema şi asta chiar a scăpat de tot din colivie, după ce îşi agresase zilnic bărbatul, dar să nu deviem de la subiect). În fine, Tanti, printre altele, comercializa şi niste cercei cu magnet, pe care Mami nu voia să-i cumpere, însă Tanti a insistat atât de mult încât, chiar după ce am ieşit din apartamentul ei, tot stătea în prag, fluturând perechile de cercei. Dar era de treabă, am auzit că s-a măritat între timp.


Garoafa hermafrodită şi Vasile

Garoafa era prieten(ă) cu Vasile, ambii copii fiind de la orfelinat. Nici doamna educatoare nu ştia dacă e fată sau băiat, iar pe Vasile îl ruga întotdeauna să se ducă la baie şi să-şi sufle nasul. Adorabil.


Polonic

Polonic era un vecin de scară, pentru care copiii reprezentau un obiect al pierzaniei, întruchiparea ghiavolului şi chiar ghiavolul în persoană. De aceea toată drăcăraia cânta şlagărul cu "Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor/ Nu, că eşti mic şi te cheamă poloniiiic!"


Şeful de scară

Altul (Dumnezeu să-l ierte). Nevastă-sa era de treabă, dar el distrugea oamenii de zăpadă făcuţi de noi.


Roşia

La un moment dat Mami îmi pusese ceva de papa pe masă. Până să apuce să taie roşia, eu am luat-o şi am aruncat-o în vitrina de sticlă, roşia făcând fleaşc exact ca la Tom şi Jerry.


Plus alte chestii pe care le-am aruncat în felul ăsta

Cum ar fi oul acela de guguştiuc din balcon, despre care credeam că e o mingiuţă. Ce s-a mai năclăit covorul de gălbenuş... (îmi place cuvântul ăsta, "năclăit".) Sau când am dat cu ciulama în Buinca.


(Poate va urma, dacă îmi mai amintesc ceva.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu