miercuri, 12 octombrie 2011

Cum nu i-am făcut o surpriză lui Georgică

Menţionez că postarea e începută acum câteva săptămâni, dar am publicat-o abia azi, din motive indescifrabile. Tot zilele astea o să postez şi ceva mai nou.

Nu am mai scris de ceva timp pe aici, aşadar o să încep cu sfârşitul postării trecute, care era despre...staţi să mă uit... despre şcoală. Nu e mare lucru de spus, aşa că sărim peste asta.

Tot cam pe atunci a avut loc şi reuniunea cu o parte din fosta clasă, aşa că am mers cu Milka, Geo, Ştef, Bibi, Altex, Roby-Tractoraş, Mike şi Tipul-Cu-Voce-De-Trompetă la un pub (cu televizor). Tipul-Cu-Voce-De-Trompetă (ştiu că e lung numele, dar şi numele lui real e la fel de lung) a băut bere cu paiul, Altex şi-a comandat un fresh cu spumă servit la halbă, iar eu am ciugulit un pic de lapte de la Milka. Adică laptele de la cappuccino.

După asta am hotărât să mergem la Georgică. După ce am trecut de aproximativ o duzină de taxi-uri, ne-am urcat în ultimele două, patru într-unul şi restul în celălalt.

"Geo sigur stă în braţe la cineva..." spune Milka.
"Cred că la Roby!..." sugerează Ştef.
"Sau la Mike" spun.
"La şofer." zice Altex.
"Mergeţi la un coleg?" întreabă taximetristul. "E ziua lui sau ce?"

Ajungem în final la Georgică, nu nimerim din prima apartamentul, doi vecini binevoitori ne ghidează, dar Georgică nu răspunde. Coborâm în faţa blocului, Tipul-Cu-Voce-De-Trompetă elimină lichidul adineaori consumat lângă un tomberon şi mergem cu toţii la mall, unde împart frăţeşte junk-food-ul cu Bibi (ca pe vremea când aveam 6 ani şi mergeam la zoo la Piatra Neamţ).

Nu ne dăm bătuţi şi ne întoarcem la Georgică, bucuroşi să îi invadăm casa. Ciorile zburând deasupra blocului său ne fac să ne gândim la ce e mai rău. Dar Georgică apare la geam, că cică să nu intrăm că e cu cineva. Spune că vine el la noi. Aşteptăm. Nu apare. Aşteptăm în continuare. Eroul se iveşte în sfârşit la uşa blocului.

"Georgicăăă, da' de ce nu ne laşi să intrăăăm?"
"Îs cu cineva, v-am spus. Păi cum era să răspund la uşă dacă eram la duş? Cum adică de câte ori fac duş pe zi? Bă, da' nu vă gândiţi la prostii, e cineva din familie!"

Georgică vrea să stea şi el jos. Păcat, pentru că băncile erau ocupate de noi şi nimeni nu dădea semne că s-ar mişca. Lângă noi, o doamnă cu faţă de druid şi un căţel.

"Mergeţi la un coleg?" întreabă. "E ziua lui sau ce?"

Ştef se repede să mângâie căţelul, care începe să o lingă pe mâini. Doamna spune compătimitor:

"Ei, lasă... Aşa-s fetiţele, aşa-i Milka... linge orice."

Scot un pachet de biscuiţi Oreo şi îl ofer cohortei. Georgică stă în continuare în picioare, cu muştele bâzâindu-i precum o aură deasupra creştetului. Se mişcă un metru mai la dreapta. Muştele, după el. Un metru mai la stânga. Muştele, după el. Oftează resemnat.

În timp ce cohorta dădea foc la nişte chibrituri, reconstituind o scenă de război, constat că neamurile din Siberia, în vizită acasă la mine, abia aşteptau să mă vadă. Milka mă conduce până la drumul principal, după care ajung acasă, deşi neamurile se reîntorseseră în Siberia. Bine măcar că au mai rămas prăjituri.