luni, 4 iulie 2011

Cuculeţ cu pană surăăă, cuc...

...pam pam!

În momentul în care scriu aceste rânduri , sunt proaspăt întoarsă de la cursul de pian, deci mă doare fundul şi îmi vine să fac nani.

Să nu mă înţelegeţi greşit, mie chiar îmi place (cursul, nu durerea de fund), iar pianina e adorabilă (deşi foarte diferită de pianul meu digital cu clape din plastic şi multe butoane), dar cântecele din metodă sunt.........................................................naşpa.

În primele şedinţe, profa care vorbeşte precum un tutorial mi-a predat vreo 15 pagini. Ceea ce e bine. Apoi am început să cântăm dintr-o metodă. Bine. Sau nu prea, fiindcă am impresia că nu deosebesc stânga de dreapta ori degetele de la mâini.

"Re cu la. RE CU LA. 1 cu 5. Un timp jumate. Unu...nu, ai ţinut un timp şi-un sfert."

Sătulă fiind de "Frunzişoară lozioară", "La manifestaţie" şi "Mămăruţă-ruţă", am început să învăţ în secret coloana sonoră de la Hachiko. Profa a fost foarte încântată să vadă "cât de mult am studiat" (sanchi, o cântam aproape după ureche) şi mi-a spus să mai exersez.

"Şi studiază şi piesele din metodă."

Subzist eroic.