marți, 14 iunie 2011

S-a terminaaaaat, s-a terminaaaaat!

Se termină şi anul ăsta, în sfârşit!

De vineri încoace am început să chiulipsesc la unele ore din cauza statului...degeaba. Dar desigur, fiecare mişcare îmi este monitorizată de fantasticii mei colegi:

"Heeeei, ce-ai făcut acasă vineri, după ce ai plecaaaat?"

Iar era să spun ceva.

Păi ce era să fac? Spălat rufe, dat cu aspiratorul, făcut sarmale, bătut fraţi şi surori... Fenomenali copii. Zici că n-au alte griji afară de asta. Poate chiar n-au.

Acum un an şi ceva o prietenă a scris pe blogul ei câte ceva despre fiecare coleg din clasă. Să încerc şi eu, să nu încerc? Să ezit, să nu ezit? Nu de alta, dar mai sunt şi minori pe-aici. Atunci îi voi evidenţia pe aceia mai speşăl, clasificaţi în tipi, tipe şi orătănii:

- o tipă care, de fericire, mă atinge pe picior, după care îşi cere scuze şi mă întreabă de n-şpe mii de ori dacă mă plictiseşte. Da, omule, da, mă plictiseşti şi te rog...nu...mă...mai...atinge...pe...picior. E împotriva firii.

- un bizon...ăăă...o altă tipă cu care mă întâlnisem ultima dată acum mulţi ani, pe când mă gândeam dacă "suferă de o formă avansată de retard." Acum gândesc la fel, numai că fără "dacă". Dar să nu fim răi, are un accent moldovenesc superb.

- un tip care foloseşte Braun Silk Epil

- un alt tip care preferă Phillips-ul

- o tipă care calculează mediile la toţi colegii, ca să vadă ce premiu ia ea.
"De obicei câţi iau premiu? Că eu-s cam a zecea din clasă..."
"Primii nouă iau premiu."
(sper că nu s-a sinucis după ce i-am spus asta)


Măcar o să stau trei luni departe de şcoală şi de tot ce ţine de ea. Nu chiar de tot, dar cel puţin nu o să mai fiu nevoită să intru în fiecare dimineaţă în clasă şi să văd un copil epilat pe picioare pe dulap, să aud o copilă povestindu-mi de iubirile iubirilor ei şi să fiu întrebată de o viitoare codoaşă despre lucrurile pe care le-am făcut acasă.

La nerevedere, folks.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu