miercuri, 22 iunie 2011

Horoscopul are -din nou- dreptate

Serios. Uitaţi-vă la zodia Bou, data de ieri, apoi citiţi ce am scris.

Facebook-ul e tare. Inviţi préteni la un concert de pian în aer liber şi acolo te întâlneşti cu toţi. Mă rog, aproape toţi, căci proful de religie (un tip fenomenal, păcat că pleacă) nu a venit. Din fericire, cu vreo două ore înainte de concert primesc un esemes/semeseu de la Rux, că cică va cânta şi Basel. Mişto.

În parc mă întâlnesc cu nişte dudui şi un fotograf pe care îl confundasem cu un homeless, şi desigur cu Rux şi Popică. De asemenea, m-am mai întâlnit cu/am văzut pe (fac un raport ca să pară că am viaţă socială):

-o fostă profă care avea grijă de un copil care nu era al ei
-patroana Salonului
-boyfriend-ul patroanei a.k.a. tipul care mă salută cu "Săru' mâna" (edit după un an: era fratele de fapt =))))))
-Basel şi femeia lui
-tipul care seamănă cu Leonard Whiting
-fratele ginger al unui fost coleg
-Caltaboş şi neamul lui
-copila ginger
-un DJ cu un DSLR
-un sărbă(u)torit
-şi alţii.
Şi începu bârfa. Popică spunea acelaşi banc din minut în minut, Rux insista să stau în faţa ei, Basel făcea ture cu un teanc de foi în mână, Caltaboş şedea în mijlocul aleii, tipul care seamănă cu Leonard Whiting plecase, un alt tip creepy implora oamenii să le accepte cererile de prietenie pe Facebook. Pea a apărut şi el într-un final, însoţit de bunicuţa lui zâmbitoare şi de verişoara care îl ducea de mânuţă de colo până colo.

Am mers cu Popică şi cu Rux să îşi ia ceva din care să se adape. Timp în care am bârfit şi în care Popică a mai spus de alte 34 de ori bancul acela. Am ajuns înapoi la fix...când a început să cânte tipul la nai. Mă miră faptul că spectatorii n-au început o horă pe acolo, deci încă e bine.

Basel a cântat abia la sfârşit. După cele patru piese i-a spus lui Popică (care mi-a spus mie ş.a.m.d.) că a fost emoţionat, deşi a mai făcut asta de atâtea ori (chit că erau cam aceleaşi piese).

Cam asta a fost.

vineri, 17 iunie 2011

(Chiar) s-a terminaaaaat!

Pi buni. Şi Pirelli.

Ora 9:15 dimineaţa. Zdrăngănesc la pian. Telefonul sună. Poporul mă cheamă, că cică "începe într-un minut." Bun, ajung în jumătate de oră.

Din fericire totul se terminase când am sosit eu. Mi-am recuperat diplomele şi cartea despre nemurirea sufletului şi i-am dat florile dirigii. Simona Sensual (da, tipul acela) m-a invitat la petrecerea de ziua lui care va avea loc în două luni, dar i-am spus că plec atunci (chiar plec). Săracul, ce ar fi vrut să dăm împreună ture cu bicicleta în jurul casei lui şi să omorâm pisoi (glumesc) şi să cântăm la pian.

Până să plec acasă, scumpa mea colegă nu s-a putut abţine să ţină (încă) un discurs despre mediile tuturor. Pe scurt, viaţa fusese din nou nedreaptă cu ea, la fel ca întotdeauna.

Tot până să plec, o fetişcană cu un an mai mică:

-s-a comportat ca un fan din acela din filme ("Heei, tu ai fost şefa de promoţie de anul trecuuut?")
-mi-a arătat pozele de la banchet (pe care oricum Stalker le văzuse de dinainte) plus comentariu la fiecare poză
-a vorbit despre examene
-a vorbit despre cunoştinţe comune şi necomune
-a vorbit despre valorile şi idealurile ei.

Superb.

Acum trebuie să-mi scriu eseul.

marți, 14 iunie 2011

S-a terminaaaaat, s-a terminaaaaat!

Se termină şi anul ăsta, în sfârşit!

De vineri încoace am început să chiulipsesc la unele ore din cauza statului...degeaba. Dar desigur, fiecare mişcare îmi este monitorizată de fantasticii mei colegi:

"Heeeei, ce-ai făcut acasă vineri, după ce ai plecaaaat?"

Iar era să spun ceva.

Păi ce era să fac? Spălat rufe, dat cu aspiratorul, făcut sarmale, bătut fraţi şi surori... Fenomenali copii. Zici că n-au alte griji afară de asta. Poate chiar n-au.

Acum un an şi ceva o prietenă a scris pe blogul ei câte ceva despre fiecare coleg din clasă. Să încerc şi eu, să nu încerc? Să ezit, să nu ezit? Nu de alta, dar mai sunt şi minori pe-aici. Atunci îi voi evidenţia pe aceia mai speşăl, clasificaţi în tipi, tipe şi orătănii:

- o tipă care, de fericire, mă atinge pe picior, după care îşi cere scuze şi mă întreabă de n-şpe mii de ori dacă mă plictiseşte. Da, omule, da, mă plictiseşti şi te rog...nu...mă...mai...atinge...pe...picior. E împotriva firii.

- un bizon...ăăă...o altă tipă cu care mă întâlnisem ultima dată acum mulţi ani, pe când mă gândeam dacă "suferă de o formă avansată de retard." Acum gândesc la fel, numai că fără "dacă". Dar să nu fim răi, are un accent moldovenesc superb.

- un tip care foloseşte Braun Silk Epil

- un alt tip care preferă Phillips-ul

- o tipă care calculează mediile la toţi colegii, ca să vadă ce premiu ia ea.
"De obicei câţi iau premiu? Că eu-s cam a zecea din clasă..."
"Primii nouă iau premiu."
(sper că nu s-a sinucis după ce i-am spus asta)


Măcar o să stau trei luni departe de şcoală şi de tot ce ţine de ea. Nu chiar de tot, dar cel puţin nu o să mai fiu nevoită să intru în fiecare dimineaţă în clasă şi să văd un copil epilat pe picioare pe dulap, să aud o copilă povestindu-mi de iubirile iubirilor ei şi să fiu întrebată de o viitoare codoaşă despre lucrurile pe care le-am făcut acasă.

La nerevedere, folks.

miercuri, 1 iunie 2011

Hei.

Plec la Londra! Plec la Londra! Plec la Londra! Da, da, cu babalâcii, ca şi până acum, dar totuşi PLEC LA LONDRA!

Până atunci, trebuie să termin de terminat acest fantastic, minunat, palpitant şi incitant an şcolar. Despre care voi scrie când voi fi terminat, fiindcă am descoperit că am o pasiune pentru bilanţuri, mai nou.

Apropo de şcoală, colegii mei au un simţ practic extraordinar. Seara, ora 22.00. Primesc un semeseu de la un număr pe care nu îl aveam în agendă. Un semeseu superb, ce m-a marcat profund:

"Scz k te deranjez la ora asta. te roooooooog m ajuti si p mn maine la engl l o comp? dak vrei. pwp."

(Apropo, PWP înseamnă People With Parkinson's sau Proposed Work Package? Presupun că a doua.)

Atât. Nesemnat (deşi bănuiam cine era). Draga de ea. Aşa, mamă, fă-ţi rezervare, că altfel nu mai prinzi locuri, ce...era să zic ceva. Da, ziua următoare m-am făcut că plouă, în schimb nici individa nu m-a solicitat. Şi sunt sigură că nu i-am trimis mesaj de răspuns.