sâmbătă, 19 februarie 2011

Nu ştiu cu ce să încep

De fapt, nu prea ştiu ce să scriu. De fapt de fapt, acum nici n-ar trebui să scriu pe blog, ci să studiez ca un copil silitor ce sunt. Dar mă voi gândi la asta mâine.

Spun că nu prea ştiu ce să scriu fiindcă nu cred că cineva e interesat de rutina mea (doar dacă sunt stalkeri, dar stalkerii stau mai mult pe Facebook.) Când am încercat să ies din rutină şi să merg la concertul lui Alexandru Tomescu zilele trecute, nu mai erau bilete. Pun pariu că dacă mi-aş fi cumpărat bilet concertul ar fi fost anulat. E ca şi cum un nor negru m-ar urmări peste tot (că tot vorbeam de stalkeri).

Dar dacă mă gândesc mai bine, nu e chiar aşa. Săptămâna trecută, scumpa mea colegă de bancă m-a rugat să o ajut să facă problema la fizică (chit că nici nu deschisese caietul). Apoi a ridicat mâna să iasă la tablă (chit că "muncise atât de mult la ea"), luându-şi şi caietul (chit că n-o înţelesese).

"Stai, nu problema asta. Cealaltă." spuse Tiffany.

FAIL!

Fail fail fail fail fail!

Oamenilor. Voi credeţi că puteţi să o duceţi aşa, profitând de alţii, pentru totdeauna? Ce spui? Că dacă ai avea condiţii mai bune şi că dacă ai fi făcut şcoală cum trebuie nu ai mai fi aşa? Şi crezi că eu trăiesc în puf? Ţ-ţ-ţ. Toţi oamenii sunt egali. Doar că unii sunt mai egali ca alţii. Taci şi înghite.

Dar să lăsăm deoparte afaceriştii.

Tot săptămâna trecută, la germană, mi-am dat seama ce ochi de şoim am. De aceea am înţeles aproximativ 9.85% din textul scris pe tablă.

"Ce scrie acolo?"
"Ich muss zuerst meine Brille holen. Ohne sie kann ich gar nichts sehen."

Mda.

Cu zece minute înainte de terminarea orei, Nasty intră în clasă.

"Mă scuzaţi, duamna profesoară, că am întârziat. Am de făcut nişte teste la biologie. Merg la olimpiadă."
"Aşa... Dar ce biologie faceţi voi acum?"
"Biologia de-a noua."
"Dar cum se numeşte?"
"Păi...biologie... celula, genetică, cromozomi, xy etc."

Nasty îşi ia ghiozdanul şi dă să plece.

"Şi într-a zecea?"
"Nu ştiu, probabil zoologie."

Nasty se mişcă impacientat şi pune mâna pe clanţă.

"Şi într-a douăsprezecea faci anatomia, nu?"
"Da, da, probabil. Săru..."
"Şi tu acum la ce ai olimpiadă?"
"La biologie!"
"La care biologie?"
"De-a noua!"
"Bine, bine, succes, dar să mai înveţi şi la germană."
"Mulţumesc, săru' mâna!"

Şi iese.

La finele orei, Duamna îmi explică de ce nu trebuia să folosesc în compunere verbul "e-mailen", ci expresia "durch e-mail schicken etc. etc.", precum şi modalităţile prin care fiica ei îi trimite acesteia poze din Străinezia. E impresionant cât de puţine lucruri poate exprima Duamna în atât de multe propoziţii.

Iată că tot am scris despre ceva. Vreau vacanţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu