marți, 4 ianuarie 2011

Două mii zece

De obicei nu fac un bilanţ al anului trecut. Niciodată, de fapt. Pentru că (a) nu are rost să planific rememorarea a tot ceea ce s-a petrecut în cele 365 de zile şi (b) uit. Din păcate.

Dar de vreme ce sunt "pă trend" şi am blog, de ce n-aş încerca să fac asta măcar o dată în preţioasa mea viaţă.

Deci.

Ianuarie

Apar culegerile de variante pentru mirificile examene din mai, deci ştiu ce am de făcut în week-end ( ca un copil silitor ce sunt). De asemenea, rafturile sunt pline de manuale/foi/caiete de istorie, că cică merg la olimpiadă. Profesorul de geografie mă întreabă, ridicând o sprânceană şi surâzând, dacă nu doresc să merg şi la geografie. Îi răspund "trist" că nu pot, deoarece "e foarte mult de învăţat la istorie". Îmi pare rău că v-am dezamăgit. Şi mulţumesc de acceptarea de prietenie pe Facebook.

Continui să stau trează la orele Bărbosului, spre deosebire de restul clasei. Ce-i drept, are şi chestia asta dezavantajele ei. De exemplu, ajungi să fii singura la care se uită, pătrunzător, Bărbosul. Până într-o zi, când se produce inevitabilul: "Uitaţi ce ochi adânci are... Nu v-aţi uitat niciodată în ochii ei?" (Notă: când am avut onoarea de a mi se spune asta studiam "Izvorul nopţii", de Blaga. Nu o citiţi. Veţi face asocierea şi nu vreau asta.)

Februarie (Cât de mult mai am!)

Budapesta. Oraş frumos, oameni...nu la fel (şi fizic şi moral). Ne ducem să cumpărăm bomboane Mozart de la un magazin. Şase pungi. Vânzătorul, pentru a le marca la casă, le ia din coş cu viteza luminii stinse, holbându-se la ele. După două ceasuri, le termină de marcat. Îi mulţumesc. El continuă să trăiască în lumea lui.

Dacă mă gândesc mai bine, nu am auzit niciun "Mulţumesc", "Scuze", "Cu placere" decât de la personalul hotelului şi...de la personalul hotelului.

Îmi amintesc că era foarte frig. Bine e că îmi amintesc.

Martie

Olimpiada de istorie (parcă), mers la şcoală şi atât. Mai departe!

Aprilie

Ce noroc că de ziua mea a fost grevă! Altfel, atunci când i-aş fi oferit bomboane, Bărbosul avea să mă sărute pe obraz de s-ar fi auzit până în ultima bancă. Phew! Altceva nu îmi amintesc... Parcă a fost şi Paştele la un moment dat, nu?...

Mai

Examenele. A, deci eu m-am strofocat atâta la variantele alea stupide pentru subiectele astea banale? Şi nu, nu spuneţi că mi s-au părut banale fiindcă am făcut atâtea eseuri despre zodii, astre, căţei, purcei şi atâtea probleme cu şireturi, furtunuri, râme, copaci, căţei şi purcei.

Iunie

Banchetul. Domnul de religie m-a luat de mână (desigur, mi-a mai făcut şi un compliment), spunând că şi pentru el e prima dată. Când dansează. Dar nu a dansat cu mine.

După cursul festiv, care a mers prost...adică, la o zi după cursul festiv, am cumpărat tricouri albe-dalbe şi am scris pe ele...ăăă...chestii...! De exemplu:

-Altex- un desen cu Oliveeeer de la Top Gear
-vox populi- "Vorbeşte mai mult."
-un stelist- "Forţa Steaua! [Semnat:] se ştie!"
-Nebuna- "Smile with and without me"
-Amicul Geniului- "Distracţie în continuare"
-Geniul- ecuaţia de gradul doi. Epic!

Am stat câteva ore în clasă, noi (câţiva din noi) şi doi indivizi de la clasa paralelă (adică Geniul şi amicul său), care se holbau la un laptop. A fost frumos.

Iulie

Mai nimic.

August

Paris. Vezi: ye olde blog posts

Septembrie

Mult prea stresant ca să-mi mai reamintesc. Am mai povestit, de asemenea.

Octombrie

Welcome to the new way of life! Mers la şcoală etc. etc. (Peste astea, observ, trecem repede)

Noiembrie

Idem octombrie. Oarecum.

Decembrie

Mers la colindat (povestit deja), părut rău că nu văzut pe profesorul de religie. Serios, a fost- şi este- printre cele mai grozave persoane pe care le-am întâlnit.

Pian pian pian! Cine cântă Sonata Lunii? Cine exersează până târziu? EEEEUUUU!


Cam atât. Ce final brusc. Tipic mie. Deci...ăăă...trebuie să zic ceva mai frumos, aşa, de încheiere...

LA MULŢI ANI!

Destul de bine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu